Primii ani
Primele clase le-a făcut la Sebeş la şcoala primară germană (1902 - 1906), după care a urmat Liceul "Andrei Şaguna" din Braşov (1906 – 1914), unde era profesor ruda sa Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de teoria dramei. Încă de pe acum s-a familiarizat cu opera lui Friedrich Schiller.
Debutul
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe ţărm (1910), şi în Românul, cu studiul Reflecţii asupra intuiţiei lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeş în 1909. În anul 1911 călătoreşte în Italia, unde îşi petrece timpul în librării, căutând cărţi de filosofie, şi vizitând vestigiile istorice ale acestei ţări.
Studii
A urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu şi Oradea în perioada 1914–1916. A studiat filozofia şi biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 şi 1920, obţinând titlul de doctor în filozofie şi biologie. A revenit în ţară în ajunul Marii Uniri. În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul.
În anul izbucnirii primului război mondial, şi-a început studiile de teologie la Sibiu, pe care le-a finalizat cu licenţă în 1917. Între 1917 şi 1920 a frecventat cursurile Universităţii din Viena, unde a studiat filozofia obţinând şi doctoratul, in 1920. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi va deveni soţie.
Activitate publică şi academică
Prima sa dramă, Zamolxe, îi apare în ziarul Voinţa (1920). Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut (1921). Universitatea din Cluj îi premiază piesa Zalmoxe (1922). I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauţeană Die Brucke (1922) (Podul). În 1924 - 1925, locuieşte în Lugoj. A fost redactor la ziarele Voinţa si Patria, membru in comitetul de directie al revistei Cultura, colaborator permanent la publicatiile Gândirea, Adevarul literar şi artistic si Cuvântul.
După Dictatul de la Viena se află in refugiu la Sibiu, însoţind Universitatea din Cluj (1940–1946). Conferenţiază la Facultatea de Litere şi Filosofie din Cluj (1946–1948). Are un rol major în educarea tinerilor care fac parte din "Cercul literar de la Sibiu" şi o influenţă majoră asupra lui Ion Desideriu Sârbu. A publicat la Sibiu placheta de versuri Poemele luminii şi culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu (1919).
Revenit în România reîntregită, s-a dăruit cauzei presei româneşti din Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj şi Banatul din Lugoj. A fost ales membru al Academiei Române în anul 1937. Discursul de recepţie şi l-a intitulat Elogiul satului românesc.
În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu în anii ce au urmat dictatului de la Viena (1940 – 1944). La Sibiu redactează, începând cu 1943, revista Saeculum, care va apărea un an. va funcţiona ca profesor universitar până în 1948 când este îndepărtat cu brutalitate de la catedră. Motivul este de natură politică, se pare că Blaga a refuzat invitaţia de a conduce Partidul Naţional Popular, un satelit al Partidului Comunist. Împreună cu el au fost înlăturaţi şi conferenţiarul şi discipolul său, Ion Desideriu Sârbu, şi profesorii universitari Liviu Călin şi Nicolae Mărgineanu.
Activitatea diplomatică
În 1926 a intrat în diplomaţie ocupând succesiv posturi de ataşat cultural la legaţiile ţării noastre din Varşovia, Praga, Lisabona, Legaţia Română din Berna şi Legaţia Română din Viena. A fost ataşat şi consilier de presă la Varşovia, Praga şi Berna (1926–1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936–1938) şi ministru plenipotenţiar al României în Portugalia (1938–1939).
Luntrea lui Charon
Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Institutului de Istorie al Academiei ca bibliotecar şef. Devine cercetător la Institutul de istorie şi filosofie (1949–1951). Apoi bibliotecar-şef (1951–1954) şi director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate volumele şi preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe, iar în 1958 apare primul volum din Opere de G.E. Lessing în traducerea lui Lucian Blaga. A tradus poeţi germani clasici sau moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. Tot în această perioadă scrie romanul cu tentă autobiografică Luntrea lui Charon, publicat de asemenea postum. A trecut la cele veşnice pe 6 mai 1961, in Cluj. Lucian Blaga a fost înmormântat in ziua sa de nastere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm.
Premii literare. Distincţii şi afilieri
- Academia Română îi conferă Marele Premiu C. Hamangiu pentru "opera dramatică şi poetică" (1935). Este ales membru activ al Academiei Române (1936).
- În 1935 primeşte premiul C. Hamagiu al Academiei Române pentru activitatea dramatică şi poetică din ultimii ani.
- 1936 - Lucian Blaga este ales membru titular al Academiei Române.
- 1949 - Academia Română îi încredinţează lui Lucian Blaga redactarea a două capitole din Istoria Filosofiei Româneşti.
Versuri
Cicluri de versuri editate postum
* Vârsta de fier 1940-1944
* Cântecul focului
* Corăbii cu cenuşă
* Ce aude unicornul
Dramaturgie
* 1921 - Zamolxe, mister păgân
* 1923 - Tulburarea apelor, dramă
* 1925 - Daria, dramă în patru acte
* 1925 - Ivanca,
* 1925 - Învierea, pantomimă în patru tablouri şi Fapta, joc dramatic
* 1927 - Meşterul Manole, dramă în cinci acte
* 1930 - Cruciada copiilor,
* 1934 - Avram Iancu, dramă într-un prolog şi trei faze,
* 1944 - Arca lui Noe
* 1964 - Anton Pann, dramă într-un prolog şi patru faze, (postum)
Filosofie
Creaţia sa filosofică este grupată în trei trilogii:
* 1943- Trilogia cunoaşterii în trei volume: Eonul dogmatic, Cunoaşterea luciferică, Cenzura transcendentă.
* 1944- Trilogia culturii in trei volume: Orizont şi stil, Spaţiul mioritic, Geneza metaforei şi sensul culturii
* 1946- Trilogia valorilor, Ştiinţă şi creaţie, Gândire magică şi religie, Artă şi valoare.
* Cea de-a patra, Trilogia cosmologică a rămas în stadiu de proiect. Din ea Blaga a publicat un singur volum, Diferenţialele divine, primul din această ultimă trilogie.
Aforisme
Aforismele lui Lucian Blaga sunt grupate in volumele:
* 1919- Pietre pentru templul meu.
* 1926- Ferestre colorate, însemnări şi fragmente
* 1945- Discobolul, aforisme şi însemnări,
* 1977- Elanul insulei, editată postum
Proza
* Hronicul şi cântecul vârstelor, volum autobiografic, editat postum in 1965
* Luntrea lui Charon, roman, volum autobiografic, editat postum, in 1992
Eseuri si volume de studii filosofice
* 1922- Cultură şi cunoştinţă
* 1924- Filosofia stilului
* 1925- Fenomenul originar
* 1925- Feţele unui veac
* 1926- Daimonion
* 1931- Eonul dogmatic
* 1933- Cunoaşterea luciferică
* 1934- Censura transcendentă
* 1934- Orizont şi stil
* 1936- Spaţiul mioritic
* 1936- Elogiul satului românesc, discursul de recepţie la admiterea sa în Academia Română
* 1937- Geneza metaforei şi sensul culturii
* 1939- Artă şi valoare
* 1940- Diferenţialele divine
* 1941- Despre gândirea magică
* 1941- Religie şi spirit
* 1942- Ştiinţă şi creatie
* 1947- Despre conştiinţa filosofică
* 1948- Aspecte antropologice
Eseuri publicate postum
* 1966- Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea
* 1968- Zări şi etape
* 1969- Experimentul şi spiritul matematic
* 1972- Isvoade
* 1977- Fiinţa istorică
Traduceri
* J.W. Goethe, Faust, 1955
* Din lirica universală, 1957
* Din lirica engleză, 1958
Corespondenţă
* Scrisori trimise Domniţei Gherghinescu-Vania, în ediţia Domniţa Nebănuitelor Trepte, 1995
Lecturi suplimentare
* Bălu, Ion, Lucian Blaga, Bucureşti, Editura Albatros, 1986
* Bălu, Ion, Viaţa lui Lucian Blaga, Fundaţia Culturală Libra, 4 volume, (1995-1999)
* Ganã, George, Opera literarã a lui Lucian Blaga, Bucureşti, Editura Minerva, 1976
* Lucian Blaga interpretat de..., Bucureşti, Editura Eminescu, 1981
* Mihãilescu, Dan C., Dramaturgia lui Lucian Blaga, Cluj Napoca: Editura Dacia, 1984
* Pop, Ion, Lucian Blaga - universul liric, Bucuresti: Cartea Românească, 1981
* Todoran, Eugen, Lucian Blaga, mitul poetic, 2 vol., Timisoara: Facla, 1985
* Bãlu, Ion, Blaga Dorli, Lucian Blaga, supravegheat de Securitate, Timişoara, Ed. Echinox, 1999
Bibliografie
1. Wikipedia
2. Lucian Blaga şi Premiul Nobel
No comments:
Post a Comment